Publicat de: reACT | aprilie 21, 2009

Interviu cu Dragoş Bucurenci

db_portret_2_ionut-staicu6

foto: Ionuţ Staicu

Alături de Sandra Pralong, Dragoş Bucurenci se numără printre personalităţile din România care par să dea dovadă de un optimism neobosit, cel puţin în ceea ce priveşte schimbarea mentalităţii poporului nostru. Preşedinte la numai 27 de ani al organizaţiei neguvernamentale MaiMultVerde, Dragoş Bucurenci se luptă pentru construirea unei noi culturi a voluntariatului pentru mediu în România. Are, în acelaşi timp, şi o activitate publicistică, debutând la 17 ani în Dilema Veche. Până în prezent s-a implicat în mai multe acţiuni şi campanii civice, fapt pentru care membrii echipei reACT s-au gândit să-i ceară sprijinul printr-un scurt interviu legat de bunul simţ din România. Sperăm ca răspunsurile lui să vă inspire şi pe voi, aşa cum s-a întâmplat în cazul nostru.

reACT: Noi vrem să reACTivăm Bunul Simţ! Când a descoperit Dragoş Bucurenci că nu mai poate suporta indolenţa şi a hotărât să ia măsuri?

Dragoş: Nu cred că am suportat vreodată indolenţa. Cineva a vrut să mă înveţe odată dictonul ăsta – „Decât să mă complic, prefer să mă complac” – şi mi-am dat seama că eu toată viaţa am preferat să mă complic. Pentru că, până la urmă, complexitatea ţine de evoluţie. Mai puţin complicat înseamnă mai puţin evoluat.


reACT: Care e caracteristica negativă a românilor pe care ţi-ai dori cel mai mult să o schimbi?
Cum crezi că a fost „dobândită”?

Dragoş: Faptul că se plâng non-stop şi că arată cu degetul, în loc să încerce să pună mâna şi să se schimbe în primul rând pe ei înşişi. Cred că a contribuit foarte mult la această cultură plângăcioasă ultima jumătate de veac, în care românilor le-a fost luată posibilitatea de a-şi controla viitorul. Aşa că au dezvoltat o neîncredere organică în puterea gestului individual şi în efectele pe termen lung ale acţiunilor responsabile.


reACT:
Cum contracarezi ignoranţa şi întrebări de genul: „Dar cine spune că acest lucru e normal sau de bun-simţ?”

Dragoş: Eu nu cred că bunul simţ se propagă prin argumentaţie, oricât de inteligentă ar fi ea. Bunul simţ se propagă prin exemplu personal. Abia când vede bizonul că tu eşti mai liniştit şi mai zâmbitor decât el, începe să i se aprindă beculeţul că tu poate ai descoperit ceva ce i-ar trebui şi lui. Dar asta nu se întâmplă de pe azi pe mâine. E nevoie de răbdare. Voi v-aţi înarmat cu destulă răbdare?

Reclame

Responses

  1. Good work, reAct! si… multa bafta!

    echipa Noblesse

    • Multumim, Noblesse! 🙂 La fel si voua… Poate pe viitor ne unim fortele. Succes!

  2. […] Îmi dau seama cât de calmă e lumea aici. Faţă de cea din Bucureşti. Doamne, ce diferenţă. Oare cât mai durează până când “i se va aprinde beculeţul turmei de bizoni?”. Nimeni nu urlă pe stradă. Nimeni nu ascultă muzică la difuzor. Nimeni nu aruncă gunoaie pe […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: